Claudiu RâpanCând spui yacht, îți vin în mod normal în minte acele ambarcațiuni de lux pline de televizoare, piscine și heliporturi. Îți vin în minte Roman Abramovici sau cine știe ce șeic din care curg petrodolarii. Însă nu în toate cazurile cuvântul ”yacht” se traduce prin opulență.
Yachtingul este un sport care devine din ce în ce mai popular, iar România nu este ocolită de acest trend. Au apărut școli private care te învață totul despre acest sport, indiferent dacă vrei să-l practici la nivel de agrement, la nivel profesionist sau dacă doar cauți o vacanță cu familia pe barcă.
Am stat de vorbă cu Ovidiu Drugan și Valentin Oeru, cei doi asociați care se află în spatele brandului SetSail. Ovidiu a pornit afacerea împreună cu tatăl și sora sa, pentru ca Valentin să i se alăture câțiva ani mai târziu. Au împărțit business-ul în două ramuri: școala de sailing și firma care se ocupă cu închiriatul de ambarcațiuni pe sistemul ”charter”.
Ovidiu este de profesie avocat și este obișnuit cu apa de mic. Petrecea foarte mult timp pe barca tatălui său, de la care a învățat tot ce știe azi despre sailing. Acum are 38 de ani și se dedică complet afacerii sale, despre care vorbește cu multă pasiune: ”Colegii mei aveau o vorbă, că eu sunt yachtman în timpul zilei și avocat în timpul liber (râde). Vorbeam mai mult de asta decât de avocatură. După criză am abandonat 99% din profesia mea și m-am concentrat doar pe yachting. De atunci mă ocup exclusiv de SetSail.
De mic mergeam mereu la mare cu ai mei. Țin minte linia orizontului care mă fascina mereu
”De mic mergeam mereu la mare cu ai mei. Țin minte linia orizontului care mă fascina mereu, nu știam ce-i dincolo. Tata și-a cumpărat la un moment dat o barcă la mâna a doua din Portul Constanța, de care se îndrăgostise. Până să facă achiziția respectivă se mai plimba cu prieteni de-ai lui pe mare. Eu am furat meserie de la el foarte multă vreme, așa am deprins tot ce știu acum”, îmi explică Ovidiu.
Ovidiu a fost foarte pasionat de sailing și nu a durat mult până și-a luat brevetul. Știa destul de multe din timpul petrecut pe barcă, însă trebuia să intre în legalitate: ”După ani de navigație, atunci când tata m-a trimis la școală, mi-am clarificat multe lucruri pe care le știam deja din experiență. Școala de navigație mi-a structurat bine tot ce aveam eu în cap. Înțelegând bine fenomenul, am început să-l explic oamenilor care erau interesați de așa ceva. Un prieten chiar glumea, «Oo, dom' profesor!». Asta mi-a aprins o scânteie, și de acolo, ulterior, chiar m-am făcut profesor”.
”Cel mai lung drum pe care l-am făcut cu barca a fost de la Livorno (pe partea Italiei cu Franța) și am coborât până la Atena. Am mers o săptămână fără să ne oprim deloc. Pe apă stau cam patru luni pe an în total, cu școala, cu charterele, cu tot”, mai spune Drugan.
O pasiune transformată în business
Ovidiu nu și-a dorit de la început să facă un business din sailing. Era doar un om care se bucura de ceea ce-i plăcea. Avea slujba sa de zi cu zi, cea de avocat, iar timpul liber și-l petrecea în larg. A zis să-i invețe și pe alții, însă nu pentru a face bani: ”La început am demarat școala doar ca un hobby, ca un răspuns la pasiunea de a face yachting. Nu ne-am pus problema de business sau de profit. În primii ani de zile am mers în paralel cu școala și avocatura. Participam la școală ca instructor, la fel cum participam și la cazurile mele. Știam că am programul de la ora «x» la ora «y» și mă împărțeam cum puteam. Cifrele erau departe de a fi optimiste. Școala se autosusținea, însă nu ne puteam permite să trăim din ea”.
În 2008 criza a lovit multe afaceri, iar Ovidiu s-a văzut pus într-o postură mai puțin favorabilă. Avea o alegere de făcut. Avocatura suferea, însă el a observat că lumea venea în continuare să învețe să navigheze: ”Când a venit criza, avocatura s-a prăbușit vertiginos, cel puțin clientela mea care era formată din transportatori și constructori, cei mai loviți. Însă școala nu a suferit niciun impact economic. Astfel am aflat că pentru pasiuni, oamenii cheltuie și în timpul crizei. A fost o idee bună. Pe piața avocaturii, lucrurile erau dramatice. Nu mai erau bani aproape deloc. Atunci am avut de ales. Să continui într-o profesie în care energia în mare parte era negativă, sau să fac o schimbare către yachting. Astfel am schimbat macazul”.
SetSail este o afacere de familie în cel mai pur sens al cuvântului. Cum spuneam, afacerea are două ramuri: școala și charterele. Chiar dacă Ovidiu se ocupă acum mai mult de partea de închirieri de ambarcațiuni, totul a început cu școala fondată împreună cu tatăl și sora sa: ”Nu era o piață formată în care să știm cum vom evolua. Însă am făcut un salt, încrezători, să ajutăm la starea generală de bine. Școala e o afacere de familie. Sora e administrator și manager, tata e instructor de practică, iar eu instructor de teorie. Toți am început, pe rând, să ne dedicăm total acestei afaceri. Am venit cu planuri, cu tot ce trebuie ca să asigurăm bunăstarea firmei”.
”Una din variantele de a crește veniturile, cea pe care am adoptat-o, este asigurarea unui cerc virtuos împreună cu o firmă de operat chartere. Dacă tu ai doar o școală de yachting și lumea pleacă în alte părți după ce o termină nu prea ai rezolvat nimic. Așa, noi le oferim posibilitatea de a închiria în continuare bărci de la noi pentru a se plimba. Asta ni s-a părut cea mai bună formulă”, mai explică Drugan.
Ovidiu a venit la întâlnire împreună cu asociatul său, Valentin Oeru. Cei doi s-au cunoscut tot în cadrul școlii, pe vremea când Drugan era profesor, iar Valentin elev. Oeru îmi povestește despre începutul pasiunii sale, cum a fost sportiv de performanță la caiac-canoe în orașul său natal, Brăila, și cum a vrut să se perfecționeze la SetSail. E tipul care adoră cursele și rar se plimbă în scopul agrementului: ”90% din ceea ce fac eu pe apă sunt curse. Rar merg de plăcere. Studiez foarte mult, pentru că cele mai importante lucruri le-nveți abia după ce ieși din școală. Eu sunt mai pasionat de curse decât de cealaltă parte a sailingului. Când vrei să te apuci de asta ai nevoie de o echipă foarte bună. Trebuie să faci oamenii să le placă și lor, să-și rupă din timpul lor liber. Noi suntem amatori. Sunt multe regatte în lumea asta care sunt închise pentru profesioniști, iar asta ne ajută pe noi, să concurăm cu alți navigatori de același nivel”.
Ovidiu îmi spune că cea mai importantă condiție pusă de Valentin pentru ca parteneriatul să existe, a fost ca școala și firma de chartere să funcționeze sub aceeași umbrelă, sub același brand: ”Business-ul pe charter a generat venituri și pe școală. Sora și tatăl meu nu s-au implicat pe partea asta din cauză că timpul pe care îl petrec ocupându-se de școală nu le permite. Eu cu Valentin suntem pe partea asta cu închirierea de ambarcațiuni. Țin minte că Vali a închiriat o barcă imediat după ce a terminat școala, a fost curajos (râde). Era și el pasionat de asta și vorbeam într-o zi ce bine ar fi să avem o barcă mai mare. Așa a început totul. În 2013 am luat-o pe Santa Maria, cea mai performantă ambarcațiune a noastră. Condiția lui Vali a fost ca noi să rămânem alături de școală mereu. Să mergem mână în mână. A fost o decizie minunată, nu a trebuit să lucrăm la alt brand”.
Când au decis să își cumpere o barcă mare, performantă, Ovidiu și Valentin s-au lovit de refuzul mai multor bănci. Nu le-a fost ușor să obțină un credit pentru așa ceva, îmi explică Oeru:”A fost greu cu prima barcă, pentru că nici unul dintre noi nu a vrut să o ia cu banii jos. A trebuit să căutăm un credit. Și a fost destul de complicat. Prima ambarcațiune ne-a costat 100.000 de euro și este cea mai dotată de la coasta românească a Mării Negre. Lumea oricum se uita ciudat la noi când spunem pentru ce avem nevoie de finanțare. Când adăugam faptul că e cu vele, nu cu motor...(râde). Abia am reușit să facem un credit. Toate poveștile astea ale băncilor cu «ajutăm antreprenorii» sunt chiar povești. E ușor să iei un credit doar dacă faci ceva bazat pe IT, altfel trebuie să te chinui”.
Cea mai nouă ambarcațiune de la Marea Neagră
”Am început să închiriem barca, iar cererea era acolo. Am vrut să avem o ambarcațiune cu trei cabine, lumea căuta asta. Când am văzut apoi cum arată cifrele ne-am hotărât să mai luăm una. Ne-am gândit la viitor și la ce ne diferențiază de alții. Trebuie să ne deosebim de ceilalți mai ales prin calitate. Și următoarea barcă pe care am luat-o am decis să fie una nouă. Nu am fost tipul de antrprenori care să nu mai aibă răbdare până să scoată bani din firmă. Noi am lăsat totul acolo și am reinvestit. Barca următaore pe care am cumpărat-o a fost totodată, la momentul acela, cea mai nouă de la Marea Neagră. TIR-ul care ne-a adus-o din Germania a dus-o direct la Romexpo, deoarece dealerul a vrut s-o și expună vreo două săptămâni. Nu prea vezi astfel de bărci pe la noi, nici măcar la expoziții. Impactul a fost foarte mare, iar numărul de cursanți a crescut. Nimeni nu are flotă de școală ca a noastră”, a adăugat și Ovidiu.
Lumea vrea să vină la yachting. Chiar dacă acest sport nu e ajutat deloc de stereotipurile care-l înconjoară, atenția este destul de mare. Ovidiu mi-a explicat despre numărul de cursanți care apelează la ei și despre banii de care ai nevoie pentru a practica această disciplină: ”Ne apropiem vertiginos de 1.500 de absolvenți. Anul acesta am avut un target de 300 de cursanți, însă nu am reușit să ajungem chiar acolo. Suntem însă foarte aproape. Vrem să devenim cea mai bună școală de sailing din România. De asemenea există preconcepția asta cum că yachtul e un sport scump. Nu e deloc așa. Făcea George Copos yachting la un moment dat și lumea a zis că ai nevoie de bani mulți (râde). E un hobby sigur și decent ca și preț”.
Noi ne luptăm cu prejudecățile astea mereu, încercăm să convingem oamenii de frumusețea acestui sport
Ovidiu și Valentin îmi demontează, pe rând, fiecare stereotip pe care-l aveam legat de acest sport. Nu numai că nu e foarte scump, însă poți merge și în excursii de un week-end cu ei la un preț acceptabil, fără să fii nevoit să ai o specializare anume în domeniul ăsta. Te plimbi ca și cu orice alt mijloc de transport: ”Sunt foarte mulți oameni care vin la yachting fără să fie neapărat dintr-un oraș care să aibă ieșire la mare sau vreun fluviu navigabil. Cea mai activă comunitate e la Brașov, dacă-ți vine să crezi. Sunt foarte pasionați. Noi ne luptăm cu prejudecățile astea mereu, încercăm să convingem oamenii de frumusețea acestui sport. Organizăm și excursii în țară sau în afară, pentru oamenii care vor să se obișnuiască cu navigatul. Facem mereu ieșiri cu 3-5 bărci cu mers zi și noapte tocmai pentru ca oamenii să-nvețe. Organizăm și Regatte, curse maritime de yachturi. Avem cereri încontinuu. În fiecare an, la început și la sfârșit, organizăm o plimbare de un week-end care este adresată tuturor enuziaștilor, de la Mangalia la Balcic”.
Cifrele sunt și ele impresionante. Cei doi asociați au un număr ridicat de ambarcațiuni în flotă. Unele sunt ale lor, altele sunt împrumutate de la foști cursanți. Mobilizarea e cea care contează, îmi explică Oeru: ”Noi avem un număr de cinci bărci deținute de noi. Însă putem mobiliza și 20 de ambarcațiuni. Sunt multe care ne sunt oferite în admninistrație, de către foști cursanți. Prin natura parteneriatelor noastre putem conta pe ele. În sens larg, putem spune că avem 20 de bărci în flotă. Activele companiei noastre sunt undeva la 600.000 de euro, în bărcile aflate în proprietatea noastră”.
Drugan și Oeru vor, în primul rând, să aibă grijă de comunitate. Vor ridica la malul mării un hotel mai mic, special pentru cursanți sau pentru absolvenți. E un fel de club, un loc unde să se poată întâlni și să facă grătare seara. Toți sunt o familie: ”Am deschis un club, Black Sea Skippers Club. Vrem să fie al tuturor oamenilor care au colaborat cu noi. Am făcut un ONG și vrem să construim și un mic hotel. Avem deja terasă, birou. Vrem ca toate să fie accesibile cursanților noștri. Să facem un fel de country club. Am investit deja 100.000 de euro pentru asta, deoarece am considerat că e mai important decât o nouă barcă. Vrem să reținem oamenii în comunitate. Ei vor plăti o cotizație anuală decentă pentru ca noi să putem acoperi costurile de funcționare, iar asta e tot. E ca și când am pune bani să luam niște beri și să facem un grătar. Nimic mai mult”.
Ovidiu și Valentin se completează reciproc. Unul e înnebunit după plimbări, celălalt după curse. Fiecare trage să-și impună viziunea asupra business-ului, iar SetSail organizează evenimente de ambele feluri. Sezonul e lung, și timp e destul pentru toate: ”Fiecare dintre noi avem o viziune. Vali vrea 100 de bărci la startul unei regatte, eu vreau 100 de bărci care să se plimbe în fiecare week-end (râde). Pentru construcția acestei viziuni trebuie să muncim. Unde mai pui că noi navigăm tot anul. E preconcepția asta cum că, odată cu sfârșitul sezonului estival s-a terminat și perioada de sailing. Ba din contra. Iarna se navighează mai bine, vânturile sunt mai constante. Doar că trebuie să adaptezi echipamentul, atât”.
La final, i-am întrebat pe cei doi despre vacanțe cu yachtul și pericolele la care poți fi supus. Am aflat că ești în siguranță chiar și pe timp de furtună, iar fondurile necesare unei plimbări pe apă costă mai puțin decât o deplasare la ski, pe Valea Prahovei: ”Dacă stăm să facem niște calcule, o vacanță pe yacht e mai ieftină decât o vacanță la ski. Aici ai masă, ai cazare, ai tot. Multă lume spune că nu se apucă de yachting că nu dețin o barcă. Cum ar fi să spui că nu mergi la ski deoarece nu ai o cabană? Este foarte accesibil, și nu ai nevoie să deții o ambarcațiune. Poți închiria. Iarăși, multă lume spune că e periculos acest sport. Nu e deloc așa. Chiar și pe cel mai mare vânt poți fi în maximă siguranță dacă ai grijă să dai velele jos și să respecți anumite proceduri. Barca e făcută să plutească”.
