Alex Gheorghe
Sunt vizate platformele care servesc drept portal de acces către consumatori, cum ar fi platformele Marketplace, website-urile care facilitează recrutarea online de personal, companiile care intermediază livrarea produselor achiziționate online către consumatorii finali, motoarele de căutare online și alte asemenea „vehicule” care conectează (online) prestatorii de servicii și comercianții de produse cu consumatorii interesați de achiziția acestora.
Motivul emiterii actului normativ cu caracter obligatoriu vizează faptul că acest model de business reprezintă un vector esențial de dezvoltare a noilor modele de business, a spiritului întreprinzător a generației actuale de antreprenori care înființează sau activează întreprinderi mici și mijlocii (IMM), care tind să devină dependente de companiile dezvoltatoare a platformelor de intermediere online.
Așa cum prevede Comisia Europeană în considerentul (2) „furnizorii de astfel de servicii negociază adesea de pe o poziție de superioritate care le permite să se comporte în practică în mod unilateral într-o manieră care poate fi inechitabilă și care poate aduce prejudicii intereselor legitime ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și, indirect, și consumatorilor din Uniune.
De exemplu, ei le-ar putea impune în mod unilateral întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială sau care sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii. Prezentul regulament are drept obiectiv soluționarea acestor potențiale divergențe din economia platformelor online.”
Comisia Europeană vizează (considerentul 4 din Regulament) motoarele de căutare care ierarhizează site-urile internet inclusiv a acelor site-uri prin intermediul cărora „utilizatorii profesionali de site-uri își oferă bunurile și serviciile consumatorilor, fapt care impactează semnificativ asupra alegerilor consumatorilor și asupra succesului comercial al respectivilor utilizatori profesionali de site-uri.”
Mai mult, legiuitorul este de părere că „serviciile de intermediere si motoarele de căutare online, precum și tranzacțiile facilitate de aceste servicii au un potențial transfrontalier care prezintă o importanță deosebită pentru buna funcționare a pieței interne a Uniunii”, iar ineficiența sau chiar inexistența unor măsuri reparatorii puse la dispoziția utilizatorilor de servicii de intermediere de către companiile furnizoare ale unor astfel de servicii, trebuie să fie amendată.
Totodată, art. 5 din Regulament stabilește în sarcina motoarelor de căutare obligația de a introduce în termenii și condițiile lor, principalii parametri pe baza cărora se stabilește ierarhia și argumentele în favoarea importanței relative a respectivilor parametri principali în raport cu alți parametri (vor furniza o descriere ușor accesibilă publicului, redactata într-un limbaj simplu și inteligibil cu privire la motoarele de căutare online ale furnizorilor în cauză și vor actualiza descrierea respectivă dacă este cazul – art. 5 alin. 2 din Regulament).
Regulamentul UE 2019/1150 din 20 iunie 2019 „se aplică serviciilor de intermediere online sau utilizatorilor acestor servicii (companii sau consumatori) stabiliți in Uniunea Europeană, sau în cazul în care utilizatorii profesionali de site-uri sunt stabiliți în Uniune, dar utilizează servicii de intermediere online sau motoare de căutare online pentru a-și oferi bunurile sau serviciile exclusiv consumatorilor situați în afara Uniunii Europene sau unor persoane care nu sunt consumatori” (considerentul 9).
O prevedere interesantă este aceea că Regulamentul surclasează contractul dintre părți, ceea ce înseamnă că nu se poate deroga prin contract de la prevederile actului normativ European.
Totuși, este important de reținut ca legiuitorul a subliniat importanța existenței unui contract încheiat între furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare ale acestor servicii, în sensul existenței unei intenții exprimate de părți în mod neechivoc de a fi legate între ele, pe un suport durabil, „fără să fie neapărat necesar un acord scris explicit în acest sens”.
Regulamentul va fi aplicat ori de câte ori furnizorii de servicii de intermediere utilizează termeni și condiții prestabilite (care au ca scop să îi protejeze pe aceștia de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online), dacă acești termeni și condiții (indiferent de forma sau denumirea sub care se prezintă acestea), sunt stabilite unilateral de furnizorul de servicii de intermediere online.
Astfel, termenii și condițiile trebuie să asigure transparență în vederea unei relații de afaceri durabile și pentru prevenirea comportamentelor inechitabile în detrimentul întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online (considerentul 18).
Mai mult, termenii și condițiile trebuie să fie accesibile întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online în etapa precontractuală iar eventualele modificări aduse documentului vor fi notificate respectivelor întreprinderi cu minim 15 zile sau peste acest termen, înainte de producerea respectivelor modificări, pentru a servi cazurilor în care acestea din urmă ar trebui să efectueze ajustări tehnice sau comerciale pentru a se conforma modificărilor (spre exemplu atunci când trebuie să fie modificate anumite ajustări tehnice semnificative ale bunurilor sau serviciilor lor).
În cazul în care modificările propuse nu pot fi acceptate de întreprinderea utilizatoare a serviciilor de intermediere, acestea din urmă vor avea dreptul de a rezilia contractul încheiat cu furnizorii de servicii de intermediere online în termen de 15 zile de la primirea unui preaviz privind orice modificare. Termenii și condițiile considerate neconforme în raport cu acest Regulament vor fi considerate nule și neavenite, adică se va considera „că nu au existat niciodată, cu efect erga omnes (aplicabil tuturor părților implicate) și ex tunc (din acel moment)”.
Furnizorii de servicii de intermediere online vor avea posibilitatea de a restricționa, în anumite condiții, accesul la respectivele servicii al utilizatorilor parteneri, însă vor oferi totodată acces la măsuri reparatorii imediate, adecvate și eficace, printr-un sistem intern de soluționare a reclamațiilor, a cărei funcționare are la bază principiile transparentei și egalității de tratament, aplicate unor situații echivalente (considerentul 37).
Medierea este prevăzută (considerentele 40 - 43) în cadrul Regulamentului ca fiind un mijloc de soluționare în mod satisfăcător al litigiilor apărute intre furnizori și utilizatori (costurile vor fi suportate în mod rezonabil de furnizorii de servicii de intermediere online în cadrul unui procentaj din costurile totale ale procedurii de mediere), fără a fi nevoiți să introducă acțiuni în justiție, care pot fi îndelungate și costisitoare. Acest sistem de soluționare al reclamațiilor trebuie să fie comunicat explicit în cadrul documentului termeni și condiții.
În final suntem în acord cu considerentul 3 care propune scopul central al aplicării uniforme a Regulamentului UE 2019/1150 din 20 iunie 2019 privind promovarea echitații și a transparentei pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, respectiv protecția consumatorilor în realitatea generată de accelerarea de comerțul electronic (e-commerce) în condițiile în care consumatorii au adoptat utilizarea serviciilor de intermediere online.
Așa cum precizează și considerentul susmenționat, „un ecosistem online competitiv, echitabil și transparent, în care întreprinderile au o conduită responsabilă, este, de asemenea, esențial pentru bunăstarea consumatorilor.”
----
