De la un simplu ”vandal” la unul dintre cei mai apreciați artiști contemporani - acesta ar fi parcursul profesional al lui Obie Platon. Nu am avut ocazia să vorbesc cu el față în față, pentru că e mai mereu pe drumuri, lucrând la diverse proiecte. Acum e în Shanghai, unde își imaginează viitorul și îl proiectează într-o expoziție care urmează să fie lansată la finalul anului.

M-am mulțumit cu a-i trimite câteva întrebări pe adresa de email și cu a-i urmări aparițiile anterioare, dar și cu amintirile pe care le aveam din copilărie. Obie Platon - Ovidiu Mihai, pe numele său real - s-a născut în Iași, dar a copilărit în Bacău, oraș în care eu m-am născut și pe care l-a împânzit cu tag-uri cu numele lui. Obie a fost în primele rânduri când curentul hip-hop a început să se dezvolte și în orașul micuț din Moldova și a fost și motivul pentru care mi-am cumpărat un spray cu vopsea, gândindu-mă că vreau și eu să fac artă pe blocurile cenușii ale Bacăului. Eu nu m-am apucat, dar Obie nu s-a oprit niciodată.

”De mic am avut inițiativa de a avea activități în colectivitate. Alături de ceilalți copii din cartier, croiam totul felul de jocuri și activități competitive, prilej de a interacționa cu alte găști. În anii ‘90, când curentul hiphop ia amploare în România, sub formă de videoclipuri muzicale, prin internet și spectacole, am simțit că era momentul de a ne canaliza energia pe ceva constructiv. Odată ce breakdance-ul și graffitiul își făceau apariția la noi în tară, începea să crească numărul adepților. Concurența cred că e cea care m-a motivat, interacționând cu alți copii care gândeau că mine. Cred că atracția principală are legătură cu ideea de creație într-un mediu nou și mai ales ideea de a face parte din prima generație te făcea să te simți contemporan”, povestește Obie.

Vandal, arhitect, artist

Majoritatea aparițiilor lui Obie din mediul online au o aură de mister. Fie că vorbim despre autoportretele postate pe Facebook sau de interviurile video în care apare, are fața parțial acoperită, fie de o mască care îi acoperă nasul și gura, fie de o pereche de ochelari de soare mați, care îi ascund privirea. Vorbește ușor tremurat, emotiv chiar, ceea ce nu e tocmai ciudat pentru cineva care și-a petrecut adolescența ascunzându-se printre ziduri, ferindu-se de polițiști, ascunzându-se de părinții care îl apostrofau de fiecare dată când îl vedeau cu hainele mânjite de vopsea, care nu înțelegeau pasiunile și pornirile unui tânăr născut în Lumea Nouă. ”Pe Obie l-am moștenit din copilărie”, spune el”, ”iar Platon l-am primit de la părinți”.

Dacă tag-urile cu numele lui nu mai sunt la toate colțurile, cum erau odinioară, fiind ascunse sub straturi de vopsea sau scorojite de ploi și vânt, lucrările sale mai complexe sigur le recunoști. Una dintre ele a fost și subiectul unui scandal relativ recent. Este vorba despre o pictură cu Sfântul Gheorghe, realizată de Obie împreună cu Kero și Irlo, în piața Sfântul Gheorghe. Pictura a trebuit acoperită din cauza presiunilor ”enoriașilor” bisericii din vecinătate. Acea pictură, ca multe altele făcute de Obie, îmbina forme geometrice complexe, dar și metafore profunde. Pasiunea lui pentru geometrie vine de la facultatea de Arhitectură - facultate pe care artistul a urmat-o (nu până la final), și a cărei clădire a și decorat-o. El nu se manifestă doar pe clădiri și străzi, ci și pe pânză.

”Fără arhitectură nu poți înțelege cu adevărat cum este format totul din jurul tău. M-a făcut să-mi deschid ochii și mi-a dezvoltat capacitatea de a proiecta ideile și imaginația până în cele mai mici detalii. Tocmai de aceea eu nu consider că am renunțat la ea ci din contra, proiectele actuale mă împing către un research aprofundat asupra tuturor științelor, dezvoltându-mi chiar viziunea asupra arhitecturii”, explică Obie.

Între Platon și Obie Platon

Platon (cel care a trăit în Grecia Antică) a fost primul filosof care s-a întrebat de ce ne plac lucrurile frumoase, de ce ce ne atrag atât de mult operele de artă, de ce suntem în stare să ne holbăm minute sau chiar ore întregi la o pictură și de ce suntem cuprinși de diverse stări. El a ajuns la concluzia că ne place o lucrare atunci când, subconștient, identificăm în ea o calitate pe care noi ne-am dori-o. Platon (filosoful) a zis, practic, că arta e ceva personal, terapeutic. Obie Platon pune mult din el în fiecare lucrare, pune mult din societatea actuală în fiecare lucrare, și, probabil, de asta este atât de greu să te uiți în altă parte când dai peste una dintre picturile lui.

”Fiecare lucrare are o poveste și o locație diferită, fiecare are sens în felul ei. De obicei, ideea primară este filtrată și adaptată după caracteristicile și simbolurile personale. Fiecare personaj reprezintă un segment din societate, nu știu exact cu care mă identific cel mai mult, dar un lucru e sigur, că toate au fost compuse din trăiri personale”, explică el.

L-am întrebat pe Obie când a început să se considere artist. Nu am primit un răspuns clar. Am primit, în schimb, o definiție a artei din viziunea unui artist conștient atât de lumea care îl înconjoară cât și de lumea lui interioară. ”Mereu am făcut ceea ce am simțit, încă din copilărie, când nu știam termenul de artist. Totul a început din joacă și cred că asta e defapt lucrul cel mai important. Din subconștient vin toate - poți sorbi o supă în ritm muzical, indiferent dacă asta e percepută ca o artă sau nu. Pasiunea are un rol foarte important. A aprecia ceva ca pe o artă vine din cultură și imaginația fiecăruia. Poți desenă street art sau poți face graffiti - tot în cercul de «artă sau vandalism» ne vom învârti deoarece tot percepția oamenilor face diferență”, spune el.

Antreprenor, freelancer, gânditor

Obie Platon nu este doar artist. S-ar putea spune despre el că este și un antreprenor social. Este unul dintre fondatorii Asociației Urban Art, o comunitate care sprijină artiștii care fac artă urbană și care le facilitează accesul la sponsori și diverse proiecte. ”Asociația fost fondată în 2006, împreună cu câțiva prieteni cu care organizam diferite evenimente de artă urbană. Greutățile - dacă se pot numi așa- au apărut atunci când a trebuit să atragem investitori și sponsori. Fiind un fenomen nou, nu apucase încă să-și formeze suficient de mulți adepți încât să intereseze companiile. Observ ca acum evenimentele sunt organizate direct de ei (n.red.- de către sponsori) deoarece fenomenul a luat amploare, intrând pe lista publicului țintă. Cel mai constructiv proiect a fost revistă Formaje cu care am reușit să promovăm și să susținem artiști tineri și cele mai contemporane atitudini și curente artistice”, povestește Obie.

Legat de sponsori și companii - pe lângă proiectul din Shanghai, Obie desfășoară și diverse proiecte outdoor de streetart în colaborare cu brandul de streetwear Supreme, dar și cu cei de la Rover. Când nu are proiecte, se ”hrănește” din ”curiozitate și creație”, arta făcând parte din ”dopingul de zi cu zi”. Nu știe exact care este scopul lui, scopul artei pe care o face, dar știe, cu siguranță că nu poate ”sta în liniște” fără să exteriorizeze ceea ce simte și ce gândește.