Vlad AndriescuTirul cu arcul nu e un sport atât de cunoscut în România. Deși avem tradiție de arcași, mai degrabă ne gândim la Robin Hood și nu la tradiția noastră. Din acest motiv, la Startup Urban, am vorbit cu cei de la Ares Archery, care vor să încurajeze practicarea unui sport alternativ.
Poate nu te-ai gândit de multe ori să practici tir cu arcul, dar pasionații acestui sport spun că odată ce pui mâna pe arc și tragi prima săgeată, microbul s-a implantat și vei dori să faci asta pe termen lung. Din acest motiv am vorbit cu Horia Neagu, care este membru al clubului Ares Archery din București și consultant SEO și de marketing online în restul timpului.
Tirul cu arcul are o tradiție lungă în spațiul românesc, dar în ultima vreme sportul a decăzut ca popularitate. Primele arcuri au venit în acest spațiu din stepele Asia, pe calea sciților, iar dacii foloseau arcuri. De asemenea, în Evul Mediu, triburile turcice care au călcat pe aici ne-au împrumutat din tehnica lor militară. Arcurile au fost abandonate în luptă prin secolul XVI în Europa Occidentală, în timp ce ultima atestare ar fi în 1790. Timpul s-a așezat peste arcășie, iar sportul a devenit unul dedicat profesionișilor. Pasionații încearcă să-i readucă gloria prin promovarea sa.
Istoria Ares Archery
Ares Archery a pornit la drum în 2012, dintr-o nebunie a unor prieteni. Erau pasionați de tirul cu arcul de 10-12 ani, erau și sportivi profesioniști - unii dintre ei - și au vrut să deschidă un club care să-i unească și care să aducă și alți oameni în fața țintelor. Un detaliu care-i diferențiază de ceilalți de pe piață e pasiunea pentru arcul tradițional, cel care a fost folosit în lupte și de strămoșii noștri. În acest fel au ajuns să se concentreze pe această zonă. Astăzi au ajuns să aibă zeci de membri care se adună să "tragă" cu săgeți. Sunt printre puținii care mai țin stadionul Giulești activ. În fosta sală de conferințe de presă și-au amenajat sala și cheamă oameni de toate vârste să încerce acest sport nobil.
Rezultatele Ares Archery
La Ares, o ședință simplă de două ore costă 30 de lei, iar un abonament de o lună (32 de ore) ajunge la 200 de lei. Există și tarife speciale pentru cei care vin în familie. La acest preț, instructajul este asigurat, nu te lasă nimeni cu arcul ca să tragi la întâmplare.
E un sport hipernișat. Nu foarte multă știe despre el. Vorbesc cu oamenii și sunt surprinși când află că există tir cu arcul în România, în București. Au văzut filmele cu Robin Hood, dar nu conștientizează, nu și-au pus problema că există așa ceva
Conform lui Horia Neagu, sunt aproximativ 20-30 de membri plătitori permanenți, dintre care 12-15 vin constant în fiecare lună, în funcție de programul pe care-l au. Pe lângă aceștia, vin mulți la o singură ședință, ca la o distracție. În plus, vara se organizează concursuri prin păduri, în aer liber, care încearcă să redea din spiritul tradițional al arcășiei.
"E un sport hipernișat. Nu foarte multă știe despre el. Vorbesc cu oamenii și sunt surprinși când află că există tir cu arcul în România, în București. Au văzut filmele cu Robin Hood, dar nu conștientizează, nu și-au pus problema că există așa ceva", povestește Horia Neagu. Într-un an, clubul de sub stadionul Giulești strânge între 200-300 de oameni. "Ori vii, tragi și nu e pentru tine, ori te îndrăgostești irevocabil de acest sport", spune Horia. De altfel, Horia spune că mulți clienți vin imediat după ce descoperă sportul. La un eveniment de la Muzeul Militar au reușit să atragă mulți clienți fascinați de arcuri.
Business-ul tirului cu arcul
Pentru un sport hipernișat, veniturile sunt fluctuante. E o investiție mai mult cu sufletul, mai ales că sportul nu e unul ieftin, îmi povestește Horia. "Este un business bun, dar nu foarte profitabil. Trebuie susținut cu eforturi colosale și ai nevoie de foarte multă promovare. Acest lucru aduce costuri mari. În plus, e un sport care se finanțează greu, iar materialele costă. Gândește-te că arcurile ieftine, dar bune, pentru începători costă de la 500-600 de lei, iar noi avem 30 de arcuri la sală".
Acest lucru aduce costuri mari. În plus, e un sport care se finanțează greu, iar materialele costă. Gândește-te că arcurile ieftine, dar bune, pentru începători costă de la 500-600 de lei, iar noi avem 30 de arcuri la sală
Investițiile pe care le fac sunt și în materiale consumabile. Majoritatea lucrurilor din tirul cu arcul se uzează, de la săgeți, la pene, la firele care sunt folosite pentru întinderea arcului. O coardă costă și 60 de lei, săgețile pot ajunge și la 60 de lei bucata, deși un preț mediu ar fi de 25 de lei, în timp ce panourile de tragere sunt 1.000 - 1.500 de lei fiecare. Cu toate că sunt costuri mari, Horia spune că membrii Ares Archery sunt optimiști.
"E un market emergent în România, piața începe să se construiască, față de paintball sau echitație, unde-ți recuperezi investiția într-un an. E o investiție continuă, trebuie mentenanță și e o bătălie să recuperezi investiția din abonamente și din team building-uri", povestește Horia.
Cum te apuci de arcășie
Ca să-mi dau seama cum ajungi la tir cu arcul, l-am rugat pe Horia să-mi povestească istoria sa cu sportul acesta. S-a apucat aproape în același timp cu fondarea clubului, dar a făcut multe greșeli, pe care nu le mai recomandă altora. Și-a dorit să tragă cu arcul de mic. I-au plăcut artele marțiale și istoria, dar nu s-a preocupat prea mult să-și urmeze dorința. Până într-o zi, când într-una din companiile pentru care a lucrat, a dat de cineva pasionat de acest sport. S-a dus la Ares, nu înainte de a face greșeala tradițională a începătorilor.
Mai întâi mi-am cumpărat un arc. Mi-am luat un arc slab, cel mai frecvent cumpărat de începători, pentru că e ieftin. M-am dus la sală și am obținut zâmbetele celorlalți arcași care știau tipul meu de om. Oamenii mi-au arătat cum să trag cu arcul meu, dar m-au întrebat apoi politicos dacă nu vreau să încerc și cu un arc adevărat
"Mai întâi mi-am cumpărat un arc. Mi-am luat un arc slab, cel mai frecvent cumpărat de începători, pentru că e ieftin. M-am dus la sală și am obținut zâmbetele celorlalți arcași care știau tipul meu de om. Oamenii mi-au arătat cum să trag cu arcul meu, dar m-au întrebat apoi politicos dacă nu vreau să încerc și cu un arc adevărat, acum că am încercat că o vâslă", își aduce aminte Horia.
Așa a început pasiunea pentru tirul cu arcul, care a dus la și la multe alte arcuri cumpărate, săgeți confecționate, nu achiziționate, și o grijă specială pentru arma din dotare. De altfel, înainte de a te apuca de arcășie, poți alege între trei tipuri de arc, deși la Ares se promovează arcul tradițional.
Cei care vor să se apuce de tir cu arcul competițional, pot să se antreneze cu un arc olimpic, așa cum putem vedea la Olimpiadă, fiind singura probă acceptată. Arcul clasic este pentru cei care apreciază aspectul istoric și cultural al arcului. "E o armă tradițională, pentru cei care caută și latura de reenactement, care încearcă să descopere tehnicile vechi de tragere. Sunt arcuri simple, construite din materiale cât mai simple - lemn, corn, mai nou și materiale sintetice, fibră de sticlă etc. Dar ideea de arc primitiv se păstrează", spune Horia Neagu. Pe lângă cele două discipline, mai există și arcul compound, cea mai recentă invenție din această lume, care are niște came la capăt, care arată ca niște rotițe, adică o pârghie folosită pentru întinderea ușoară și puternică a arcului. "E un arc foarte precis, noi îi zicem în glumă dispozitiv de aruncat săgeți, pentru că acționează ca un sniper", explică Neagu. La Ares Archery cele trei discipline se combină și sunt practicanți ale tuturor celor trei discipline.
Cât te costă să faci tir cu arcul
Nu e un sport ieftin, dar e unul care să-ți placă foarte mult. Un arc tradițional bun, spune Horia, începe de la 500 de euro, iar arcurile moderne, făcute din materiale laminate, cu lemn pe interior, pot fi și 800 de lei. Dar un arc bun e cel din zona de 500 de euro. "Un arc din corn, făcut după metoda tradițională, te duce la 1.500 - 2.000 de euro. Cele din fibră de sticle sunt bune pentru începători, dar sunt slabe în rest", explică Neagu.
Un arc din corn, făcut după metoda tradițională, te duce la 1.500 - 2.000 de euro. Cele din fibră de sticle sunt bune pentru începători, dar sunt slabe în rest
Și ca să înveți să faci tir cu arcul, nu trebuie multe ședințe, poate 2-3 pe săptămână. De altfel, spune Horia, în tir nu te înveți, ci te dezveți de obiceiuri proaste. "Poziția corectă e cheia. Dacă nu ai poziție bună poți face erori și te poți accidenta. De asemenea, întinderea corzii se face cu spatele, nu cu bicepsul, așa cum cred mulți. Dacă nu faci asta, nu poți progresa ca să poți trage cu arcuri și mai puternice", spune Horia.
În plus, un alt avantaj al sportului, indiferent de vârsta la care te apuci, e că te ajută la concentrare, disciplină, pentru că înveți să ai grijă de arma ta. În principiu, spune el, dacă cineva vrea performanță trebuie să facă tir de cel puțin 3 ori pe săptămână.
